Cum devine un neevreu – evreu?

 

Cum devine un neevreu – evreu?


Există o singură cale – convertirea conform legii evreiești.

Dar cum funcționează asta? Ce anume îl transformă pe un non-evreu, într-un evreu convertit, ca și cum s-ar fi născut un evreu în mod natural?

Să ne întoarcem cu mii de ani în urmă, la dăruirea Torei la Muntele Sinai – un eveniment înălțător și unic. Daruirea Torei a fost similară unei  ceremoni de convertire în masă pentru întregul popor. Condițiile convertirii de astăzi sunt o copie al acelui eveniment: un convertit trebuie să fie circumcis și să se cufunde într-un mikve, la fel cum israeliții au fost circumciși înaintea Exodului din Egipt și s-au cufundați într-un mikve, înainte de dăruirea Torei (și când Templul este construit, convertitul trebuie să aducă o jertfă, așa cum au făcut israeliții la Muntele Sinai).

Dar astazi există ceva mai multe. Există fundamentul convertirii, care este însăși decizia de a accepta jugul poruncilor, după cum au spus Copii lui Israeli la Muntele Sinai: „Vom face și vom auzi”, și cum îi spunea Ruth lui Naomi, „Națiunea ta este și a mea, Dumnezeul tău este și Dumnezeul meu. ”

La Muntele Sinai, Copii lui Israel au făcut un legământ cu Dumnezeu pentru a primi Tora. Acum, convertitul acceptă acest legământ asupra sa și, făcând acest lucru, se alătură Națiunii Evreiești și devine obligat să îndeplinească cele 613 porunci.

În zilele noastre, usile sunt deschise.

Care este politica legii evreiești în ceea ce privește acceptarea convertiților? Uneori poate părea că iudaismul nu este interesat să accepte convertiți și preferă să-i respingă. Dar aceasta este o greșeală. Ușa iudaismului este deschisă pentru convertiți! Respingerea temporară, este pur și simplu modul în care se asigură că se apropie de o persoană care are o intenție serioasă și distanțează de acea persoană care nu este serioasă. Din momentul în care candidatul la convertire demonstrează că dorește cu adevărat să se alăture poporului evreu și să accepte jugul poruncilor asupra sa– le este interzis să-l respingă și chiar să amâne convertirea!

Talmudul afirmă că, convertirea este o mitzva care nu ar trebui amânată. Care este sursa acestei mitzva ? Conform majorității comentariilor, convertirea nu este o mitzvah inclusă în cele 613 porunci – ci este o altfel de mitzva. Unele autorități spun că acceptarea convertiților este inclusă în porunca de al iubi pe convertit: „Să vă purtați cu străinul care locuiește între voi, ca și cu un băștinaș din mijlocul vostru; să-l iubiti ca pe voi înșivă, căci si voi ați fost străini în țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”(Levitic 19:34).

Adăugând această poruncă pentru a iubi convertiții, Tora ne poruncește de fapt să iubim convertitul de două ori. În afară de porunca „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Levitic 19:18), convertitul primește această a doua poruncă pentru a fi iubit. Această dragoste dublă începe înainte de convertirea reală – din momentul în care un non-evreu dorește să se convertească, trebuie să-l iubim și să deschidem ușa spre convertire înaintea lui.

În  halachah , există o regulă care spune că „ Mitzvoturi-le nu au fost date în folosul unei persoane”. O mitzva nu este menită să aducă beneficii personale.  Bucuria care însoțește o mitzva, ține de respectarea poruncilor lui Dumnezeu și este una de natură spirituală. În schimb, efectuarea unei  mitzva care aduce beneficii personale este clasificat ca o mitzva efectuată shelo lishmah  (din motive ulterioare).

Rezultă că mitzva de a locui în țara lui Israel este deosebită de celelalte  mitzvot-uri . Chiar dacă moștenirea pământului este considerată a fi una dintre cele 613  mitzvot – opinia unui număr mare de Înțelepți  printre care și Rambam – este unică, prin faptul că include obținerea de beneficii  din perioada de timp trăită în Țară, care este una ulterioară. Acest lucru rezultă din limbajul pe care Dumnezeu l-a folosit atunci când a poruncit primului evreu Avram, „Du-te pentru tine din țara ta… în țara pe care ți-o voi arăta”.  Rashi explică, că folosirea cuvântului „pentru tine” indică faptul că îndeplinirea poruncii lui Dumnezeu va fi în beneficiul și plăcerea lui Avraam. Forma poruncii dată lui Avraam, „Du-te pentru tine însuți” (לֶךְ לְךָ)) este identică cu cea dată lui Moise  „Trimite pentru tine“ (שְׁלַח  לְךָ ), sugerând încă o dată că a intra în țara lui Israel implică beneficii și plăcerea de a trăi în țară.

Rambam scrie,

Cei mai mari dintre înțelepți ar săruta granițele țării lui Israel și ar săruta pietrele și s-ar rostogoli în praf, așa cum spune: „Pentru că slujitorii Tăi își doresc pietrele și  praful”.

Ca și cum ar spune că un evreu adevărat, care iubește țara Sfântă, atunci când ajunge la  aeroport, va săruta în mod natural pământul.

Fiecare evreu ar  trebui să prețuiască țara lui Israel și să își dorească între în țară cu mare bucurie,  de la capatul  lumii, ca un copil care aleargă să-și  îmbrățișeze mama … Toți cei care locuiesc în afara țării, fie că sunt aproape sau departe, ar trebui să tânjească și să-și dorească să trăiască în Israel. La fel cum El i-a ales [poporul evreu], a ales țara lui Israel și a pus-o deoparte pentru ei. Și, ei sunt numiți doar „o singură națiune”, NUMAI atunci când locuiesc în ea ( Sefer Charedim ).

Să fii Avraam

Principala poruncă asociată convertirii este să-L iubești pe Dumnezeu. „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta.” (Deuteronom 6: 5).

O persoană care îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu din toată inima nu se mulțumește doar să creadă în Dumnezeu și să îndeplinească singur poruncile. El va depune efort pentru a povesti tuturor despre Dumnezeul lui și dorește să-i entuziasmeze pe toți cei pe care îi întâlnește cu credința și iubirea lui de Dumnezeu.

Înțelepții explică versetul „Iubește-L pe Dumnezeul tău”, astfel: „Faceți-L iubit pentru creații, așa cum a spus Avraam, tatăl vostru, precum și sufletele pe care le-a născut în Haran” ( Sifreila Deuteronom 32). Unele comentarii explică că aceasta este sursa poruncii convertirii. Avraam, marele credincios și iubitor al lui Dumnezeu, mergea din loc în loc pentru a răspândi credința într-un singur Dumnezeu.

Avraam însuși este un convertit și a atras pe mulți alții să-l urmeze și să se convertească. „Avraam a converti pe bărbați și Sarah le-a converti pe femei” ( Bereishit Rabbah 84: 4) – astfel, ni se poruncește să călcăm pe urmele lor.

În vremurile noastre, o ușă deschisă nu este suficientă. Trebuie să căutăm în mod activ potențiali convertiți în întreaga lume. Cabala ne învață că sufletele unice ale convertiților sunt împrăștiate între națiunile lumii. După convertirea lor, ei simt că au avut întotdeauna „scânteia” unei viitoare convertiri.

Atunci când un non-evreu se trezește și dorește să se convertească, este ca o scânteie  strălucitoare într-un cărbune care trebuie transformat în flacără. Scânteia a existat dinainte, dar a fost ascunsă, ca focul ascuns în cărbune. Este o mitzva să găsim aceaste scântei – să aducem lumina Torei înaintea națiunilor lumii și, făcând acestfel, să magnetizăm acele suflete care așteaptă de multă vreme. Când vom descoperi aceate scântei, ele vor ieși din cărbune  și se vor aprinde ca o mare flacără de convertiți –oameni minunați  ca Ruth și ca străbunicul regelui David.

Cum adunăm scânteile?

În primul rând, însăși atracția pe care o simțim pentru cineva anume, înseamnă că are o scânteie care o vitalizează și o face atractivă. Când o persoană experimentează atracția către un obiect fizic și ignoră scânteia divină ascunsă în persoană, el va „îngropa” acea scânteie. El ar trebuie să înțeleagă că a primit o misiune de la Dumnezeu, încurajându-l  prin această atracție, să privească persoana din perspectiva slujirii lui Dumnezeu: Dacă îi este interzisă rectificarea persoanei, ea se distanțează. Dacă îi este permis, îi va sluji lui Dumnezeu, își va înțelege misiunea. În acest fel, scânteia își îndeplinește scopul. Acesta este sensul spuselor înțelepților că „O persoană va fi trasă la răspundere pentru fiecare (mâncarea kosher) pe care ochii a văzut-o și nu a mâncat-o”.  Această contabilitate se face atunci o persoană a fost este atrasă de un produs alimentar, dar nu a ridicat scânteia din ea la sfințenie.

Dumnezeu se bucură pentru fiecare scânteie care s-a întors la El, după mii de ani de îndepărtare , iar o persoană care a ridicat o scânteie, El o aduce la masa  Sa.

Ar trebui să facem Aliyah în Israel?

Întrebare:

Evenimentele recente din SUA au avut un impact puternic asupra noastră. Avem în vedere serios să facem aliyah în Israel. Dar este dificil să părăsim confortul casei și comunitătatea din care facem parte, pentru a porni într-o aventură către necunoscut. Este aliyah soluția pentru această criză?

Lubavitcher Rebbe a spus că Țara lui Israel este cel mai sigur loc pentru poporul evreu. Motivul principal pentru aliyah ar trebui să fie dorința de a se apropia de Hashem. Mashiach corespunde în slujirea cu dragoste lui Dumnezeu. O persoană ar trebui să facă aliyah în Țara lui Israel din dragoste și in bucurie,  nu din frică.

O persoană a cărei shlichut (misiunea de viață) este să locuiască în afara Tării, înseamnă este necesară influența sa spirituală pozitivă într-un anumit loc, ea ar trebui să rămână acolo până când misiunea sa se sfârșeste. Este cu siguranță o mitzva pentru fiecare evreu să se întoarcă în Țara Sfântă, așa cum explică înțelepții noștri în nenumărate surse. (Cu siguranță, o persoană ar trebui să se pregătească și din punct de vedere financiar pentru a se putea stabili în Israel.)

Cabala ne explică că atunci când lumea a fost creată, scânteile sfinte au fost împrăștiate. Pentru a putea fi rectificate, acele scântei sfinte trebuie adunate și readuse la sfințenia lor.

O inspirație din cuvintele Rabinului  Yitzchak Ginsburg

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *